Miky

Hakkımda

„Bonjour”, „hola”, „hello” — și, dacă ai puțină răbdare, o română cu accent de București care le bate pe toate trei. Le-am prins pe drum, nu la școală, așa că le vorbesc imperfect și cu mult curaj.

Miky, treizeci și unu de ani, păr negru lung pe care o să-l mai găsești prin casă săptămâni după ce plec. Primesc și mă deplasez. Îmi place jocul de rol, îmi place când cineva îmi spune de la început ce-l interesează cu adevărat, și chiar îmi place să preiau eu controlul — dar numai dacă asta îți face plăcere, altfel ne uităm unul la altul plictisiți și nu iese nimic bun.

Scrie-mi ce ai în cap. Am auzit mai multe decât crezi.